ziua incepe cu vocea lui michael, octogenarul de la 2, cu taskuri amanate, care iar apasa pe ceafa, si cu bloguri care trag inapoi... da, clar, urmeaza o stare scofalcita. alunecare spre terase cu bere la halba, oameni ne-vazuti de mult, carti necitite, haine stramte, goala, nimic nou, "bine. punct".
ii e teama sa-i revada. doar pentru ca s-ar putea sa-i confirme schimbarea si sa fie totul degeaba. cuminte.
acuma gata. si cu scrisul de oftica, sa fie. lasa pauzele sa creasca in voie.
all_ex
