dragos,

asa-mi vine sa spun ce grozav si drag si viu esti. si cum ne vom vedea revedea si cum ne vom povesti stuff. dar nu mai esti. si cand ne vom revedea, curand, nu vom povesti.
o sa trec pe la bunica.

personal log. astazi

am vazut doua balene blocate in saci de plastic, caini care lingeau pisici, propriile-mi pisici, un om in patru labe carand in spate un preot fericit, cat de multe coarne alcatuiesc un kilogram de coarne, doua episoade de star trek.
din cauza asta probabil.
la mine-n holodeck e plin de animale. inot/zbor/alerg. nu ne e niciodata foame. doar eu obosesc si mai ies. ma intorc in holodeck-ul initial.
imi plac tot mai putin oamenii.
am dat 4 lei pe coarne.

când nu-i înţeleg pe oameni

devin mai nesuferită, mai vreau-explicatii-acum, cu pauze de mai fuck-you-all-don't-really-care.
pentru ei.
si-apoi sunt atâtea miliarde necunoscute. puhoaie care confirmă că nu eşti singur. ai sute de mii de combinaţii posibile cu şanse mari de compatibilitate.
dar dacă i-aş înţelege.
măcar încă un an.

la noi în oraş

parcurile-s livezi. şi nu aducem bulbi de lalele din olanda sau trandafiri de la floraria din colţ. dar avem straturi ale tuturor. si oamenii nu-s prieteni în felul ăla în care-şi povestesc ce au mai făcut. nu prea se ating. dar îşi cer scuze când e cazul. şi iubesc animalele, mai ales de când nu avem porumbei.