uite lullaby, singurule

haha. ai crezut ca ai absolvit cursul, ca esti pregatit pentru singuratate si ca sarbatoresti asta incheind-o. nu. abia acum e pe bune, cand nu mai ai forta sa faci glume despre asta, cand tabu-izarea e clara. si oricum ar trebui s-o lasi balta, nu e nimic de incheiat, e totul penibil. n-ai cuvinte, scrii ca si cum ai musca, sa lasi macar un semn inainte de culcare.
te roade ca ai inteles greu, mai greu ca altii. ca incercarile au fost neinspirate si abia astepti sa le repeti.

& the epiphany: i'm dumb

.

the one and only day in september

preaocupata cu singuratatea & alte minitreburi, am uitat. si era doar cea mai importanta zi din noul plan de viata. l-am stricat si pe asta.

nu mai stiu, mint

Esti mai departe de solutie ca oricand. Avantajul e ca te-ai linistit si iti pasa mai putin. Problema intra pe fading away mode. Asta confirma teoria ca sunt chestiuni care-ti inving proactivitatea, pe aia ti-o mananca intre mesele principale. Felul tau de a actiona e un snack. Au viata proprie, te surprind cand incep si dispar cand iti pierzi speranta si energia. Life's good.

Pauza de cafea

Cum sa rezisti la ditamai cursul fara sa iesi putin din el.. Si'n cap ai doar "The ending got so ugly/ You never ever loved me/ Dreamed about you baby/ I know you have to hate me/ I’m naked and I’m filthy/ And both of us are guilty" de pe cel mai recentul si mai tristul [zice lumea si apoi asa zici si tu post-ascultare] album al lui LC ca parca tot ce-o scos e ca sa ai tu o coloana sonora la nesfarsitul curs de singuratate. Da-ti o pauza cat de-o cafea si-un "anyhow".

un cantecel care zice

zice asa. esti vlaguit. iar ai murit a little.

Tot curs de singuratate. Peer assessment

Ai rabufnit. Poc in moalele capului. Peste ochi. In cele mai gresite locuri cu o furie proaspata. Ti-ai dat bipolar disorder-ul pe fata cum s-ar zice. Nu te-ai eliberat totusi de niciuna dintre frustrari, nu ti s-a inflamat self esteem-ul, nu ai rezolvat nimic. Numai vanatai si oase rupte in stanga, in dreapta si in celelalte parti din afara sistemului binar de orientare. Ai gresit.

Cum spui "imi pare rau", dar inca sa pari auto-stapan, sa zambesti in felul ala in care inca iti asumi raspunderea, dar detii controlul propriilor furii? Nu ai cum si nici de ce, e un moment bun de asumare a unei metode gresite. Se vor recupera usor si se vor indeparta fara sa mai stie de ce exact sau poate cu o poveste despre tine in care aveai sapte capete si mancai sticla si parca erai fain, o descoperire riscanta deci neavantajoasa. Vag, dar cert.

Ai gresit crezand ca e mai usor sa aduci oameni langa tine decat sa te duci tu langa ei. Nu mai usor, mai demn si demn is the new ceva. Adica nu pe toti, pe ala relevantul din capul tau, la care te tot raportezi si din cauza caruia te vezi acum schimonosit, bun de nimic, spre zero si te scufunzi. Nu mai e nimic de spus si totusi simti nevoia sa vorbesti. N-ai cu cine (hei, aicea'i faza cu singuratatea, remember?). Lovesti.