just another manic monday cheeses!

pe 02.12.08 am facut comanda de carti la cotidianul. ziar serios, carti bune, vin fix in ziua de salariu, mi-am zis atunci.
azi, pe 26.01.09 mi-au venit minutele orange. tricky, huh? nu, azi am cotrobait prin cutia postala si am descoperit mandatul postal.
pe 12.01.09 au ajuns la posta mea de cartier.
pe 22.01.09 s-au intors de unde au plecat.
asa ca, pe aceasta cale, as vrea sa multumesc echipei cotidianul pentru mail-ul/ telefonul promis pe care l-au tinut doar pentru ei, pentru promptitudinea cu care au onorat comanda, pentru drumul inutil facut prin transeele noroioase ale iasului. de altfel, m-au salvat de la plata a peste 100 de lei pe care nu-i mai aveam plus chiria de stat la posta 2 saptamani si de la intalnirea cu un dinozaur la care renuntasem sa mai visez.
it was a pleasure doing business with u.
/all_ex

astazi, o carte mov

"cumperi carti asa cum fetele isi cumpara farduri de pleoape. nu le citesti, stiu asta. nu ai timp. dar cumperi, cumperi...", mi-a spus intr-o zi. nu mai stiu la care bulk se referea. una era "valtoarea" lui kuprin. si nu o cumparasem pentru ca nabokov l-ar fi declarat "kipling al rusiei" sau lev tolstoi - succesor al lui cehov. era 5 lei.
argumentul meu cu "voi avea timp in concediu/ vacanta/ pensie/ spitalizare indelungata/ autoexil pe-o insula fara internet" era cam la fel de adevarat ca si "da, m-am trezit. ma pregatesc sa plec la serviciu/ imi beau cafeaua" [spus lui] sau "mai dorm doar 5 minute, cat sa-mi continui visul/ incalzesc picioarele/ odihnesc ochii" [spus mie].

astazi am vrut sa-mi amintesc de zilele in care nu se auzea cuvantul "criza" din toate partile, in care cheltuiam salariul instant doar pentru ca am niste defecte pur stereotipice din constructie, in care mi se putea reprosa un consumatorism cvasicultural indulgento-atroce. asa ca am cumparat o carte mov.

/all_ex.

... si uscate. stiu tot.

draga bunica lui Morcoveatza,

stiu ca nu ne stim si ca nici nu ne vom sti ever, dar mai stiu ca esti din radauti prut, botosani, romania, unde apa se ridica deasupra uleiului. adica prutul deasupra caselor. de aceea am hotarat sa iti scriu. da, da, stiu ca nu ai internet la radauti prut, bunico. a! nu ai casa... da, stiu si asta. am vazut la televizor. ba chiar acum o sa caut, poate gasesc si o poza pe net. tu n-ai putea sa-mi trimiti, e clar. nu, nici nu m-am gandit, desi... ar fi fost dragut. esti sinistrata, da. atunci, te superi daca iti trimit niste intrebari? ma gandesc serios sa fac un interviu cu o sinistrata, dar cu una adevarata, nu o sinistrata inchipuita. da, nu ai internet. si ce? nici eu nu am cizme de cauciuc. dar sa revenim, nu-mi place ca nu esti coerenta. nu ai dormit de doua nopti... te inteleg, nici eu, am jucat heroes.
mai ai casa bunico? da?! pai nu esti tocmai sinistrata, sa inteleg. e plina de mal si de apa? a, deci sunt sanse sa se surpe zidurile. nah, tu ai vrut chirpici. dar nu stii cand o sa se surpe? e important, poate faci si un filmulet, il punem pe youtube. te-au evacuat deci... cum e sa fii sinistrata evacuata, bunico? rau, vad... da' ia zi-mi, a intervenit statul la timp? normal ca nu, cum altfel?
am auzit ca ai vaci cu lapte, mi-a zis baiatul ala brunet, prietenul lui Morcoveatza care v-a ajutat cu fanul. mi-a mai zis ca iti place sa faci mancare. spune-mi, bunico, mai ai cu ce sa faci mancare? dar ai ce manca? ce bea? vaca aia cu cel mai dulce lapte ce mai face? nasol tare.
trebuie sa inchei aceste randuri, draga bunica lui Morcoveatza. nu doar pentru ca nu ai internet. da, stiu ca te-ai straduit sa-l salvezi. sunt si eu ocupata, am diverse trebi... nu, nu am vaca cu lapte.

cu stima, sora prietenului lui Morcoveatza.

in fine. bref

actul II

scena I
(un batran narator intra pe scena, isi cauta un loc, tranteste privirea in pamant, parca jenat)

batranul: el-ea si ea-el s-au cunoscut mai bine. practic, fara sa stie mai nimic unul depre altul. purtatori ai celor mai stupide nume din istorie - exceptand cateva sate botosanene - se privesc in ochi. prin ochi. nu au piele nu, au par. sunt goi si poarta arbalete pe piept. apoi se ingroapa cu "la revedere". (se uita in jur. ca si cum abia s-ar fi trezit. isi cauta un alt loc, vorbeste privind publicul in ochi) stiti, a fost un joc. nu, nu suna bine. cum sa va explic? un eseu. da, da, eseu. nu va uitati asa la mine... cred ca nu va mai urma. (iese)

scena II
(el si ea vin din parti diferite. se opresc, fata in fata, se privesc in ochi)

el: la revedere...
ea: da, da. asa e. cum altfel?
difuzorul ea: poate nu.
ea: esti bine?
el: da.
ea: bine. tu?
el: bine.
ea: bine.
el: stiam ca asa va fi. flirtul se incheie si iti creste parul.
ea: credeai ca va dura mai mult? nu ti-am povestit despre mastile de ciocolata?
el: nu.
ea: nici despre porumbelul care a deschis ochii si si-a injunghiat amanta?
el:nu.
ea: ciudat... dar despre portocale?
el: despre portocale mi-ai povestit odata. dar am uitat.

(sfarsit)

prepozitii. franturi de la pagina 52

remember: el, ea, difuzoarele (stuff)

actul I, scena II
(ibricul, intr-o balta de lapte, un copac, o canapea)

difuzoarele (simultan): azi ma las de fumat. e prea scump totul. de ce nu-ti place virgula? de ce ce?
el: pentru ca o voce a zis ca nu suntem suficient de buni. niciodata, la nimic.
ea: dar sunt bun la ceva, el!
difuzorul el: autocenzura, a-u-t-o-c-e-n-z-u-r-a!
difuzorul ea: oare despre ce vorbesc?
el: poate, poate... sa plecam de aici. ai vazut filmul ala...?
ea: da. de cateva ori. asa mi-am conservat copilaria. de la porumbei am invatat totul. sunt prosti, dar generosi. uite, ala din coltul paginii e cel mai prost din tot orasul-stat. nici macar nu isi da seama ca e porumbel.
el: trebuie sa plec acum. azi, azi... a fost o zi grea. nu s-a intamplat nimic.

scena III
(o buturuga, un aspirator, o carte fara pagini)

el: frumoasa litera. tu ai inventat-o?
ea: aseara ma gandeam la ceva, nu mai stiu la ce. vorbeam la telefon. asa s-a intamplat tot.
el: ce?
ea: scuze, nu eram atent... vorbeam la telefon.
difuzorul el: e o greseala, probabil. altfel as intelege. poate ca nu am ascultat suficient porumbeii. gaini proaste!

(?)

prepozitii

personaje:
el - o femeie
ea - un barbat
un difuzor din care se aude vocea lui ea
unul, dar mai mic, in care se aude vocea lui el
un batran narator

actul I

scena I. (o pajiste, o masa de biliard fara colturi, un ibric de cafea si o turma de oi)

ea: (vorbeste rar, atent) de ce tremuri? ti-e frig?
el: da, da... (ca pentru sine, inspre turma de oi) o sa-si dea seama. o sa vars ibricul pe ea. o sa se supere. o sa plece. o sa raman singura!
ea: incep sa te inteleg, sa stii... te droghezi de mult?
el: da... adica nu. ce te face sa crezi ca...
difuzorul el: poate sa spuna orice, dar sa nu VADA... omg, se uita la mine cand imi vorbeste... trebuie sa plec de langa ea. trebuie sa nu ma mai gandesc.
ea: sunt bi, stiai?
difuzorul el: oare m-am uitat la fundul lui ea vreodata?

scena II (un bec, un caine, o usa)

difuzorul ea: imi place de el. e altfel. poate... ne imprietenim.
ea: cum mai merge?
(ibricul zboara pe scena)
difuzorul el: stiam ca o sa se verse pana la urma. si nici macar nu l-am atins.
el: ma gandeam la treaba ai cu stadionul si cu sarutul pasional.
ea: ai alege stadionul, stiu. nu vrei sa simti placerea dietetica (rade meschin, dar cuceritor)
difuzorul el: da, da, da ... esti altfel.
el: ba da, tocmai la asta ma gandeam. si e bolnav totul. si stii de ce?
(va urma)