Despre senilitate. Anexa la cursul de singuratate

Sa-ncepem, ca tot n-avem nimic mai bun si mai nevirtual de facut si nici noaptea nu mai e asa tanara.

Citez de la Elizabeth Bishop si pe cuvant ca-mi plac si celelalte strofe, dar toate gramada nu dau bine pe perete urbanizant. Ma pot abtine, iata the "One Art" I can surely master:

I lost two cities, lovely ones. And, vaster,
some realms I owned, two rivers, a continent.
I miss them, but it wasn't a disaster.

[Faci lucruri doar ca sa te prinda momentul judecatii de dinainte cu temele facute. Ti-ai bifat viata? te-ntreaba. Ohoho, dupa fiecare Enter, am tinut Shift-ul apasat si nu am scapat formatarile de sub control. Nu ai risipit nicio bucata de timp, cand ai calcat peste oameni ca, deh, isi desfaceau bratele in drumu-ti, i-ai traversat usor apasat, cat sa nu te afunzi, dar sa te tina minte.]
*Faza cu senilitatea e ramasa de mai demult si va fi conectata cu tot restul la o interventie urmatoare. De fapt, era numai pretext ca sa spui o poezie, sa fie clar ca stii ceva pe de rost.