si pe care le uit.sunt ascutite, osoase, grasute. rozalii, vinetii, aaalbe. cu unghii colorate, false, fara unghii. cu cinci degete, patru, cu piele, cu par.
uneori, ma mangaie pe spate. alteori se shake cu mana mea dreapta. uit sa le simt, apoi uit ca au existat. nu le privesc, nu imi pasa. sunt pe picior, pe cap, pe tastatura. si poate ar trebui.
de ce?
pentru ca ieri, cand asteptam un colet, am inteles ca mainile, cu cat devin mai importante, cu atat se sterg mai repede din memorie. utilitatea se transforma in indispensabilitate. sau ceva. nu m-am visat inca fara maini. m-as ineca poate. sau as scrie cu... o sa vad.
mi-am luat manusi fara degete. decat cu unul si un bulk. ala unul e prea lung pentru degetele mele "mari" care de fapt sunt scurte. ala bulk e prea larg pentru celelalte cate patru care seamana cu ale tatei. oricum, cand aveam cinci ani si ma dadeam cu sania, tiparul asta de manusi era perfect. acum e doar enervant. am opt degete frustrate.
celelalte maini poarta manusi. cu cinci ugere, sa zicem. de firma, de angora, de piele, in dungi. la fel, le-am uitat pe alea din lana, legate cu sfoara anti-pierdere. le ignor pe cele de box.
singur am mai uitat din mainile care vin si pleaca. o sa le notez pe cele viitoare. o sa fac o arhiva pentru ca mainile copiilor nu vor mai ajunge ca mainile bunicii. ca sa nu pierd mangaierile cu iz de shake.
asta asa, ca o nuca destrosada pe un perete verde. P.S., cum s-ar spune.
1 comment:
oare cand o sa citesc si yo un articol mai cu mai putine cuvinte? ma ia cu lene:)))......ps am scris asa.......de flori de tei:D
Post a Comment