pomegranate juice. rem.

remember? chiar da? nu trebuia sa zambesti. sacalii erau cu ochii pe noi. tu nu. sacalii au trimis alte doua pahare cu suc. tot rosu.

nu era de rodii, dar cel putin aveam planuri de viitor imediat. 17 ani, iesiri la inghetata, plimbari prin parc, duminici la cofetarie, condus acasa, pupic sumar la despartire. ce s-a intamplat dupa ce am renuntat? pare ca nu mare lucru. eu crosetez. tu cauti. eu merg cu happiness-ul mic, dar totusi invizibil. tu... tu ce mai faci?

cu baieteii aia manipulabili au plecat cam toate mostrele noastre de distracshan. "my little blog", vaca suprema, fake admin, gogocows aaa... nici cernobalbele nu mai sunt ca pe vremea fustelor mini. si cand mai aveam timp de nostalgie, de sampon de urzica, de cea mai frumoasa cana din lume? unde e hai-ul si ma-ta-i telecomanda? mmm ... uite, pentru trebile astea merita sa-mi aprind o tigara. tu n-o sa stii, ca doar zaraarezere eram eu.

si poate, daca tot ti-a dat dumnezeu telefon cu mesagerie vocala, iesim maine la un pomegranate juice...

in fine. bref

actul II

scena I
(un batran narator intra pe scena, isi cauta un loc, tranteste privirea in pamant, parca jenat)

batranul: el-ea si ea-el s-au cunoscut mai bine. practic, fara sa stie mai nimic unul depre altul. purtatori ai celor mai stupide nume din istorie - exceptand cateva sate botosanene - se privesc in ochi. prin ochi. nu au piele nu, au par. sunt goi si poarta arbalete pe piept. apoi se ingroapa cu "la revedere". (se uita in jur. ca si cum abia s-ar fi trezit. isi cauta un alt loc, vorbeste privind publicul in ochi) stiti, a fost un joc. nu, nu suna bine. cum sa va explic? un eseu. da, da, eseu. nu va uitati asa la mine... cred ca nu va mai urma. (iese)

scena II
(el si ea vin din parti diferite. se opresc, fata in fata, se privesc in ochi)

el: la revedere...
ea: da, da. asa e. cum altfel?
difuzorul ea: poate nu.
ea: esti bine?
el: da.
ea: bine. tu?
el: bine.
ea: bine.
el: stiam ca asa va fi. flirtul se incheie si iti creste parul.
ea: credeai ca va dura mai mult? nu ti-am povestit despre mastile de ciocolata?
el: nu.
ea: nici despre porumbelul care a deschis ochii si si-a injunghiat amanta?
el:nu.
ea: ciudat... dar despre portocale?
el: despre portocale mi-ai povestit odata. dar am uitat.

(sfarsit)

prepozitii. franturi de la pagina 52

remember: el, ea, difuzoarele (stuff)

actul I, scena II
(ibricul, intr-o balta de lapte, un copac, o canapea)

difuzoarele (simultan): azi ma las de fumat. e prea scump totul. de ce nu-ti place virgula? de ce ce?
el: pentru ca o voce a zis ca nu suntem suficient de buni. niciodata, la nimic.
ea: dar sunt bun la ceva, el!
difuzorul el: autocenzura, a-u-t-o-c-e-n-z-u-r-a!
difuzorul ea: oare despre ce vorbesc?
el: poate, poate... sa plecam de aici. ai vazut filmul ala...?
ea: da. de cateva ori. asa mi-am conservat copilaria. de la porumbei am invatat totul. sunt prosti, dar generosi. uite, ala din coltul paginii e cel mai prost din tot orasul-stat. nici macar nu isi da seama ca e porumbel.
el: trebuie sa plec acum. azi, azi... a fost o zi grea. nu s-a intamplat nimic.

scena III
(o buturuga, un aspirator, o carte fara pagini)

el: frumoasa litera. tu ai inventat-o?
ea: aseara ma gandeam la ceva, nu mai stiu la ce. vorbeam la telefon. asa s-a intamplat tot.
el: ce?
ea: scuze, nu eram atent... vorbeam la telefon.
difuzorul el: e o greseala, probabil. altfel as intelege. poate ca nu am ascultat suficient porumbeii. gaini proaste!

(?)

prepozitii

personaje:
el - o femeie
ea - un barbat
un difuzor din care se aude vocea lui ea
unul, dar mai mic, in care se aude vocea lui el
un batran narator

actul I

scena I. (o pajiste, o masa de biliard fara colturi, un ibric de cafea si o turma de oi)

ea: (vorbeste rar, atent) de ce tremuri? ti-e frig?
el: da, da... (ca pentru sine, inspre turma de oi) o sa-si dea seama. o sa vars ibricul pe ea. o sa se supere. o sa plece. o sa raman singura!
ea: incep sa te inteleg, sa stii... te droghezi de mult?
el: da... adica nu. ce te face sa crezi ca...
difuzorul el: poate sa spuna orice, dar sa nu VADA... omg, se uita la mine cand imi vorbeste... trebuie sa plec de langa ea. trebuie sa nu ma mai gandesc.
ea: sunt bi, stiai?
difuzorul el: oare m-am uitat la fundul lui ea vreodata?

scena II (un bec, un caine, o usa)

difuzorul ea: imi place de el. e altfel. poate... ne imprietenim.
ea: cum mai merge?
(ibricul zboara pe scena)
difuzorul el: stiam ca o sa se verse pana la urma. si nici macar nu l-am atins.
el: ma gandeam la treaba ai cu stadionul si cu sarutul pasional.
ea: ai alege stadionul, stiu. nu vrei sa simti placerea dietetica (rade meschin, dar cuceritor)
difuzorul el: da, da, da ... esti altfel.
el: ba da, tocmai la asta ma gandeam. si e bolnav totul. si stii de ce?
(va urma)

funny how?! hot-hot?

nah ca am si ras. tare cartarescu asta... mai tare decat o carte cu bancuri. mint. le citesti pe toate cu fata putin crispata, cu pielea intinsa. razi doar cand gasesti un banc bun de dat mai departe. nimeni nu te observa. nimanui nu-i pasa. si atunci iti dai cushma mai pe cealalta ureche, iti netezesti sprancenele. si incepi sa razi in hothote. prinzi un colt de ochi. hmm... bine. si totusi nimic. dezinteres. fuck. inca un hothot. doua. isteric, sufocant. esti enervant si coltul se intoarce cu fata. "da, ma, spune, ce banc prost ai mai gasit?..." citesti balbait si plin de sperante. hothotitul lui e un fel de hihi scartait. ba nu, scremut. si acru-amarui. si o face doar ca sa incetez. - cum, cartareascu NU e funny? uite, vitelus - vitzelush...

- funny how?

- funny ca un scriitor de duzina... si iar hothotesc. nu stie ca, in sfarsit, e pe bune. poate nu ne tinem simtul umorului in acelasi loc. al lui e doar sub brat. si in talpa stanga. ca si orgoliul, de altfel.

herstory

nimic feminist in istoria asta, poate doar o ironie light... daca tot se poarta pe la fetele batrane care, inainte de a se uita in oglinda, cu reportofonul pornit, dau vine pe ei, pe "p**ci".
so.

fifth day of work my mother said to me: "Cum, pan' la doishpi? (stressed)... e, hobosita? nu? bine, bravo" etc. nu ma aflu unde mi-as fi imaginat fix vinerea trecuta, la 11.03 PM, ca voi fi. nici ca virgulele sau despartirea in silabe imi vor pune probleme. si am nijte benzi desenate care inca asteapta pe desktop... acasa. care nici macar nu e "acasa" care imi imaginam fix acum trei luni ca va fi. a se nota ca atasamentul incrancenat ramane aproape de minuscule. MAJUSCULE, bleax si un buchet de busuioc.

Un par mai rar, in doar patru zile!
Ziua I. "but i've learned something today". cum arata un fax de aproape. interioarele de tip nnn (number-number-number, n.r.) nu sunt usor de memorat, tastele incerte. pentru mine, alias om de legatura.
Ziua II. cafea la filtru. ups, "but i've learned something today". again. cum ar zice inteleptul din butoi, omul, cat lucreaza'nvata.
Ziua III. program prelungit. prefer sa o consider, iata, astazi, in ziua a IV-a dupa lancezeala, preludiu.
Astazi se face maine si sunt aici de 13 ore ascutite. comparatii si autoevaluari mi se preling prin santuri, pana la cotor. ma aflu intr-o pauza de virgule, de formulari redundante, de hi.hi.ha.ha. daca ma visam acum o saptamana... io, micsorata si cu ochii'n ceafa... cu gandul la o TH anesteziata, adormita dupa o usa fara cheie, amestecand de ore bune intr-o oala cu pilaf de o saptamana. as fi vorbit, cu siguranta, fara inteles, cu un zambet fortat in coltul ochilor. dar cum nu am, pe maine.
a! sa nu uit... i have secrets (hihi!).